Recent Episcopia Romano-Catolică de Chișinău, în strânsă colaborare cu echipa Caritas Moldova, partenerii, binefăcătorii, experții locali și externi, a inițiat un proces de reorganizare a Misiunii Religioase Catolice ”Caritas Moldova”, care urmează a fi realizat pe parcursul următoarelor luni. Episcopul Anton Coșa deja a semnat un Decret corespunzător privind reorganizarea instituției prin transformare, a adoptat Statutul nou și, pe perioada următorilor cinci ani, a numit o nouă componență a organelor de conducere.

Fundația de Binefacere ”Caritas Moldova” va fi reprezentată de un nou Președinte, Pr. Diacon Edgar Vulpe, care va coordona activitatea generală a organizației. Ne-am adresat noului Președinte Caritas Moldova cu câteva întrebări:

– Părinte diacon, cum vă vedeți în noua misiune de președinte Caritas Moldova și care vor fi prioritățile de acțiune?

Binefacerea creștină, care este realizată în cadrul instituțiilor sociale bisericești, se bazează nu atât pe obligația de a executa conștiincios datoriile profesionale, ci, cât n-ar părea de paradoxal, pe dorința arzătoare de a răspunde chemării la sfințenie. Da, anume așa! Deoarece sfințenia și desăvârșirea, la care ne cheamă Creatorul, pentru fiecare om este o perspectivă vie și dinamică. Un alt element important în abordarea mea managerială constă în conștientizarea permanentă a misiunii încredințate mie de Biserică. În activitatea mea mă sprijin pe binecuvântarea lui Dumnezeu, care mi-a fost acordată de Episcopul meu, Preasfințitul Anton Coșa. Eu cred că în lume totul este posibil cu ajutorul lui Dumnezeu. Suntem capabili să ne îmbunătățim viața. Putem influența viețile oamenilor care ne înconjoară, în special a celor aflați în nevoi, a celor care ne privesc cu speranță.

Trebuie să devenim instrumente utile în mâna Providenței Divine. Indiferent de ce aș face în coordonarea proceselor complexe a unei organizații, începând cu analiza strategică, planificarea bugetului, căutarea mijloacelor financiare, contabilitate, toate aceste sarcini le transform, le înnobilez, dacă doriți, prin atitudinea spirituală față de realitățile vieții: rațiunea analizează, iar sufletul decide. Cele mai importante hotărâri se primesc ”în duh și adevăr”, precum și rugăciunea adevărată. Și toate aceste procese decizionale trebuie implementate într-o armonie și pace. Cum poate fi numit un asemenea stil de conducere? Posibil îl puteți nume ”conștient” sau ”spiritual”, poate ”integral”. Totodată, aceste reprezentări psihologice sunt doar o umbră, care doar reflectă personalitatea noastră adevărată. Un conducător, la fel ca și oricine, care conștientizează propriile ignoranțe, iluzii și greșeli, mereu se schimbă, evoluează și acceptă adevărul, care îl face liber. El devine capabil să creeze, să făurească.

– Ce vă motivează în activitatea Dumneavoastră?

Vă mulțumesc pentru această întrebare care este foarte importantă, la care omul trebuie să răspundă în permanență! Înainte mă motivau rezultatele obținute, atingerea scopurilor, realizarea aspirațiilor. Însă, în ultimii ani, mă motivează dorința arzătoare de a învăța ceva nou și util în activitatea mea. Este o aspirație conștientă spre autodezvoltare și descoperire a potențialului creativ personal. Conștientizarea faptului că omul este ”imaginea și chipul” lui Dumnezeu și chemarea omului la sfințenie și desăvârșire mă inspiră cu adevărat. În această inspirație, se naște un sentiment extraordinar de mulțumire, inclusiv și în momentele dificile, uneori dramatice din viața profesională sau personală. Chiar și greșelile reprezintă posibilități de dezvoltare. Și toate acestea au deseori un impact pozitiv de necrezut asupra activităților de care sunt responsabil.

Desigur, sunt și momente complicate, când mintea refuză să accepte careva argumente motivaționale sau nu dorește să primească ceea ce sufletul ”cunoaște în credință”. În astfel de situații, vin înaintea lui Dumnezeu ca unul ”sărac în duh”. Mă adresez inimii mele. Rugăciunea și contemplarea devin colacul meu de salvare. Poate chiar contemplarea este motivația mea principală? Da, contemplarea, atenția în rugăciune, meditația, ceea ce Părinții Bisericii numeau ”rugăciunea inimii”. Anume aceasta mă inspiră cu adevărat, nu doar în activitățile mele profesionale, ci și în general în viață personală. Deci, la nivel rațional, mă motivează formarea permanentă și perfecționarea, iar la nivel lăuntric – rugăciunea.

Redacția