Cu Liturghia Cinei Domnului din Joia Sfântă începe Triduum-ul Pascal, adică celebrările din cele trei zile centrale ale anului liturgic, cu amintirea patimii, morții și învierii lui Cristos.

 

Importantul eveniment liturgic din Joia Sfântă este momentul în care se săvârșește Liturghia Cinei Domnului, comemorând ultima cină, instituirea Euharistiei și a preoției ministeriale. Riturile Joii Sfinte includ și spălarea picioarelor, așa cum le-a făcut Isus Cristos apostolilor, ceea ce din cauza pandemiei nu va fi posibil de făcut în acest an.

 

După intonarea imnului Gloria, clopotele vor tăcea până la Vigilia Pascală, iar altarul, după liturghie, este dezvelit. Euharistia este pusă în tabernacol, din cauza pandemiei, deoarece, în mod normal, se păstrează într-un loc special pentru adorație.

 

Vinerea Sfântă este ziua morții lui Isus Cristos. Este cea mai dureroasă zi din Săptămâna Sfântă, întrucât comemorează patima lui Cristos și toate riturile din Vinerea Sfântă ne invită la această reflecție. Patima este celebrată în trei momente diferite cu tot atâtea rituri: începe cu Liturgia cuvântului, cu citirea celui de-al patrulea cânt al Slujitorului Domnului din Cartea lui Isaia (52,13-53,12), al imnului cristologic din Scrisoarea către Filipeni (2,6-11) și al Patimii după Ioan. Continuă cu adorația crucii, care va fi descoperită, însă fără a fi venerată, la fel din cauza pandemiei, și se încheie cu distribuirea Euharistiei. În seara Vinerii Sfinte este săvârșită și Calea Crucii, în amintirea căii lui Cristos spre răstignire pe muntele Golgota. În Vinerea Sfântă nu se fac alte consacrări și nu se celebrează nicio altă liturghie.

 

Sâmbăta Sfântă este ziua tăcerii, când Euharistia este dată numai celor aflați în pragul morții. Riturile din Sâmbăta Sfântă încep spre sfârșitul zilei. Noaptea este momentul în care Săptămâna Sfântă se îndreaptă spre apogeul său cu riturile Vigiliei Pascale în care este celebrată învierea lui Cristos.

C. L.