Interviu cu Eminenţa Sa, Cardinalul Miroslav Vlk,
Arhiepiscop de Praga

Eminenţă, îmi face plăcerea să vă salut şi permiteţi-mi să vă adresez cele mai sincere urări cu ocazia Sărbătorii Naşterii Domnului, spunându-vă „Bine aţi venit în Moldova”. V-aş ruga, pentru cititorii revistei diecezane „Bunul Sfat” să răspundeţi la unele întrebări legate de vizita Dumneavoastră în Moldova şi despre Biserica de aici. Mai întâi, am dori s aflăm dacă, înainte de a veni în ţara noastră, cunoşteaţi ceva despre ea?
Eu sunt prieten cu episcopul vostru Anton Coşa de mulţi ani şi prin el am cunoscut Moldova câţiva ani în urmă. El mi-a povestit despre ţara sa, despre situaţia lingvistică, a naţionalităţilor, a religiilor, despre economie. Astfel mi-am creat o imagine despre situaţia acestei ţări atât de dinamice. Prin ochii episcopului vostru mi-am creat o imagine şi despre situaţia bisericii de aici din Moldova.

Care este prima Dumneavoastră impresie despre Moldova şi despre Biserica locală? 
Plimbându-ne prin Chişinău şi prin ţară am văzut în primul rând că e o ţară dinamică, care se dezvoltă. În al doilea rând am văzut multe persoane bune care lucrează bine. Am văzut apoi şi unele realităţi, de exemplu Cricova, această enormă fabrică de vin. Este pentru prima dată în viaţa mea când am văzut atâta vin, a fost prima dată când am văzut cum se face şampania, a fost minunat. Am văzut apoi şi viaţa în acest oraş şi după toate aceste experienţe, prima mea impresie este că această ţară este dinamică, că este tânără şi că are mulţi tineri.

Dacă ar fi să faceţi o comparaţie între ţara Dumneavoastră şi Moldova, care ar fi asemănările şi care ar fi deosebirile între ele, între Bisericile lor?
Este într-adevăr dificil să fac o comparaţie, pentru că ţara mea are o tradiţie creştină, catolică mai bine zis, iar dezvoltarea în această tradiţie catolică este lungă. Astăzi ţara mea, din păcate, este secularizată, catolici sunt doar 30%, mai sunt şi alţi creştini, puţini musulmani. Ţara mea a suferit mult din cauza comunismului, care a luptat împotriva Bisericii, în particular împotriva celei catolice, mulţi preoţi au fost închişi, iar episcopii expulzaţi din ţară. Moştenirea lăsată de comunism este grea, unele lucruri le mai simţim şi astăzi, chiar dacă comunismul a căzut.
Aici în Moldova am văzut că există o pluralitate de religii, ortodocşi, catolici, protestanţi. În al doilea rând am văzut că Biserica catolică este foarte dinamică, am observat că sunt mulţi tineri care îl caută pe Dumnezeu. În Moldova este necesară o evanghelizare, pentru ca astfel Biserica să se deschidă lumii pentru a anunţa Evanghelia într-un mod concret şi nu prin discursuri. Biserica din Chişinău face acest lucru foarte bine, în special pe latura socială, în acest mod concret dă mărturie că Dumnezeu este iubire şi lumea înţelege bine acest lucru.
Mi se pare că Biserica, prin episcopul Anton Coşa, lucrează bine, am văzut că are mulţi colaboratori care îl ajută, şi acest lucru m-a bucurat foarte mult

La 1 ianuarie vom serba Ziua Mondială a Păcii, iar mai apoi vom intra şi în săptămâna de rugăciune pentru unitatea creştinilor. Ce semnificaţie au pentru Eminenţa Voastră aceste două evenimente?
Prima zi a anului nou este şi Ziua Mondială a Păcii. Aceasta este un moment prin care Biserica grija şi interesul ei pentru pace, pentru că pacea este un mesaj biblic: „Pace oamenilor de bunăvoinţă”, este un mesaj anunţat de Cristos după înviere: „Pace vouă”. Deci este un mesaj foarte important, căci fără pace este imposibil a anunţa mesajul evanghelic. Biserica este conştientă că pacea este un dar de la Dumnezeu, este un mesaj divin pe care vrea să-l transmită tuturor, pentru ca toţi să-l înţeleagă, chiar şi cei care nu împărtăşesc credinţa noastră. Pacea este un mesaj pentru toţi, un bine pentru lumea întreagă, de aceea Biserica arată mult interes pentru pace. Pentru această zi Sfântul Părinte a pregătit un frumos discurs asupra importanţei păcii.
Faptul că creştinii nu sunt uniţi este un mare scandal pentru lumea întreagă. De aceea, a şi fost instituită săptămâna de rugăciune pentru unitatea creştinilor.
Isus, înainte să moară, s-a rugat Tatălui Său pentru unitatea discipolilor, pentru ca „toţi să fie una”. Acest este un testament pe care ni l-a încredinţat Isus, de aceea, această divizare este un scandal.
Prima datorie a bisericilor este de a căuta unitatea pentru că fără aceasta este foarte dificil de a anunţa mesajul evanghelic. Astăzi această despărţire nu o simte doar Biserica catolică, ci toţi creştinii. Este un semn mare pentru lume faptul că creştinii sunt capabili să se roage împreună unicului Domn Isus Cristos, ca El să dăruiască Bisericii acea unitate pentru care s-a rugat Tatălui. Isus a murit pentru unitate, a murit pentru a uni pământul cu cerul şi cerul cu pământul.

Credeţi în unitatea Bisericii lui Cristos? 
Cred şi sunt convins că toţi vor fi una, pentru că există multă dorinţă şi rugăciune şi nu numai. Există mişcări care au această misiune, ca de exemplu mişcarea focolarelor. Această dorinţă de unitate este un lucru providenţial, însuşi Dumnezeu a pus-o în inima oamenilor şi dacă este rugăciunea lui Isus, este şi dorinţa lui Dumnezeu ca „toţi să fie una”. Sunt convins că dacă colaborăm şi lucrăm pentru unitate, unitatea se va realiza.
În final, v-aş ruga să adresaţi cititorilor revistei noastre un mesaj.
Urarea pe care o fac tuturor cititorilor revistei „Bunul Sfat” este să nu fiţi doar cititori sau auditori, ci împlinitori a ceea ce citiţi, împlinitori ai Evangheliei, să realizaţi în unitate, în bucurie ceea ce Dumnezeu v-a dăruit prin Isus pentru ca lumea să vadă că îl aveţi pe Isus între voi şi astfel lumea va crede.

Vă mulţumesc pentru bunăvoinţa cu care mi-aţi acordat interviul. Vă urez, din partea cititorilor revistei „Bunul Sfat” Sărbători Fericite şi un An Nou cât mai bun.

Interviu realizat de Petru Ciobanu