Irreparabile tempus fugit! Acesta este sentimentul pe care fiecare dintre noi – oameni ai secolului al XXI-lea – îl avem când privim cât de repede se rup filele din calendar, conştienţi fiind că nu suntem nicidecum în stare să întoarcem clipa care tocmai a trecut. Aceste sentimente ne cuprind mai cu seamă la sfârşitul fiecărui an civil, în ziua de 31 decembrie, când conştiinţa noastră ne îndeamnă să privim şi să analizăm fiecare zi din anul care tocmai îşi încheie sorocul. Uneori ne cuprinde un sentiment de nostalgie, amintindu-ne mai ales momentele plăcute; sau, dimpotrivă, suntem mulţumiţi că a trecut, când, asemenea unei benzi fotografice, trec prin faţa ochilor noştri momentele mai puţin plăcute, ca să nu spun triste sau dureroase. Cam pesimist…
Dar astăzi nu e loc pentru tristeţe! Noi, creştinii, suntem îndemnaţi să-i încredinţăm milostivirii Domnului trecutul şi să-i oferim Providenţei sale viitorul, pentru ca, asemenea lui, să trăim prezentul. Azi nu e loc pentru griji, pentru planuri, pentru… Azi e loc pentru bucurie. Şi acest azi ar trebui să fie în fiecare zi, căci fiecare zi, chiar şi ultima, chiar şi prima din anul calendaristic, este un dar al lui Dumnezeu, care a făcut cerurile şi pământul.
Azi e loc pentru urări, şi doar urări de bine! Azi e loc numai pentru zâmbete, şi nu din cele prefăcute; e loc numai pentru zâmbete sincere. Azi e loc pentru îmbrăţişări, pentru strângeri de mână, pentru iertare, pentru milostivire, pentru… IUBIRE. Azi e loc pentru DUMNEZEU, căci Dumnezeu este iubire! De ce? Pentru că mâine începe un An Nou, al 2015-lea de la naşterea Domnului. Şi mâine e Ziua Mondială a Păcii, mâine se încheie Octava Crăciunului, mâine e 1 ianuarie. Dar mai ales, mâine e ziua Mamei noastre Maria, pe care o cinstim cu frumosul apelativ de Născătoare de Dumnezeu.
Şi pentru că am spus că azi e loc pentru urări, în numele întregii Curii diecezane, în frunte cu episcopul nostru Anton Coşa, cu vicarul general, Mons. dr. Benone Farcaş, şi cu ceilalţi colaboratori, vin cu un gând de pace, de care are atâta nevoie omenirea. Şi nu acea pace, care este simpla tăcere a armelor, ci acel shalom care înseamnă pace în suflet, pace între oameni, pace cu Dumnezeu. Vă doresc să aveţi SPERANŢĂ, căci speranţa nu înşală şi în speranţă am fost mântuiţi. Să speraţi mereu că ziua de mâine va fi mai bună decât cea de azi, să speraţi, asemenea lui Abraham, împotriva oricărei speranţe. Vin să vă doresc să aveţi CREDINŢĂ, căci ea ne este poarta prin care avem intrare la Tatăl, şi prin credinţă am fost justificaţi. Vin să vă doresc multă, dar foarte multă IUBIRE, căci iubirea este cea mai tare dintre toate. Iubire în case, iubire în inimi, iubire în comunitate, iubire în Domnul, iubire pretutindeni…
Vă urez un An Nou trăit mereu la umbra Bisericii lui Cristos, mireasa sa preacurată, acea Biserică ce singură vă poate oferi trupul şi sângele lui Cristos, acea Biserică ce este Mama noastră a tuturor care ne-a născut pentru Cristos. Un An Nou trăit sub mantia ocrotitoare a Mariei, cu care şi începem, an de an, cursul unui şir de 365 de zile. Ea să vă fie ghid, ocrotitoare, stea, mijlocitoare, ajutor, mângâiere, regină, mamă, scăpare şi refugiu. Un An Nou trăit sub privirile grijulii ale tuturor sfinţilor, care să vă mijlocească haruri, haruri, haruri…
Şi, întrucât finis coronat opus, vă doresc un An Nou trăit cu bucurie, în pofida a orice, alături de Preasfânta Treime, căreia să-i fie laudă în vecii vecilor. Amin.
La Mulţi Ani şi toţi plini de Iubire!
Pr. Petru Ciobanu
