„Apostolii s-au adunat la Isus şi i-au povestit toate câte au făcut şi au învăţat. Atunci el le-a spus: „Veniţi deoparte, într-un loc retras, şi odihniţi-vă puţin!”; pentru că mulţi veneau şi plecau şi nu aveau timp nici măcar să mănânce” (Mc 6,30-31).

 

Pentru evanghelistul Marcu, Isus, fiind un vindecător și un profet, este mai presus de toate un mare învățător al vieții. Prin comportamentul și exemplul său, el învață arta de a trăi cu ordine și respect pentru sine, precum și de a fi mereu atent la necesitățile oamenilor.

 

„Veniţi deoparte, într-un loc retras, şi odihniţi-vă puţin!” Nu-l interesează rezultatele. Îl interesează faptul că persoana este bine. Suntem fragili. Punctele noastre forte sunt limitate. Pentru aceasta trebuie să găsim curajul să ne oprim și să găsim timp pentru noi înșine, să ne odihnim, să ne regăsim și să ne simțim bine.

 

Odihna nu înseamnă pierderea timpului. Odihna nu înseamnă a face nimic. În schimb, este ceva esențial, fundamental pentru viață. Odihna pentru Dumnezeu este o sărbătoare. Cartea Genezei ne amintește că în a șaptea zi: „Dumnezeu a privit toate cele pe care le făcuse şi, iată, erau foarte bune. Şi s-a odihnit”. Odihna este ceva pozitiv. Experimentează plăcerea de a contempla creația, de a trăi relații, de a dedica timp pentru sine, de a asculta muzică, de a citi o carte bună, de a călători sau de a face altceva.

 

Odihna ajută, de asemenea, la aducerea în ordine a conștiinței, deoarece este un moment de reflecție spirituală dedicat citirii textelor sacre și ascultării a tot ceea ce poate ajuta la reflectare.

 

Vacanța nu înseamnă nici măcar uitarea celorlalți. Pentru a trăi profund propria „umanitate”, trebuie să învățăm să fim alături de ceilalți întotdeauna, iar asta înseamnă să ne gândim la sine, fără a uita vreodată de cel ce ne este aproape.

C. L.