În Biserică există loc pentru toată lumea și fiecare își poate găsi rolul, fiind poporul lui Dumnezeu cel care evanghelizează, fiecare conform propriei vocații și a responsabilităților care îi aparțin.

 

Acestea sunt punctele de referință ale Instrucțiunii „Convertirea pastorală a comunității parohiale în slujba misiunii de evanghelizare a Bisericii”, publicată de Congregația pentru Cler. Un text care are drept referință două documente anterioare: Ecclesia de mysterio, referitor la unele întrebări despre colaborarea credincioșilor laici la slujirea preoților și instrucțiunea: Preotul, păstor și călăuză a comunității.

 

Este un îndemn către „toate slujirile care activează în cadrul comunității parohiale, pentru a evidenția modul în care fiecare are specificul său în serviciul unicii misiuni de evanghelizare”.

 

1. Nu există noutăți legislative, însă instrucțiunea dorește să încurajeze și să promoveze „activitatea pastorală de apropiere și cooperare între diferite comunități” alături de parohie. Exemplele clasice sunt reprezentate de unitățile pastorale și decanate, care au sarcina de a facilita legăturile, conexiunile dintre centru și periferiile diecezei. În acest sens, noul document „intenționează să ofere episcopilor și colaboratorilor lor, clerici și laici, instrumentele pastorale și canonice pentru a opera în conformitate cu o acțiune cu adevărat eclezială, în care dreptul și profeția pot fi combinate pentru binele comunității”.

 

2. Documentul evidențiază rolul parohului ca „păstor propriu” al comunității, în slujba parohiei, și nu invers. Acest lucru este pentru a evita ca acțiunea pastorală să fie prea subiectivă și să sfârșim creând comunități parohiale în care preotul paroh și ceilalți preoți fac totul „și gestionează diferitele domenii, într-un mod care poate fi adesea definit ca unul corporativ”.

 

3. O parte este dedicată diaconilor, colaboratori ai episcopilor și preoților în unica misiune de evanghelizare, ei sunt hirotoniți slujitori și participă, deși într-un mod diferit, la sacramentul Preoției, în special în domeniul evanghelizării și carității, inclusiv administrarea bunurilor, vestirii Evangheliei și slujirea la masa euharistică.

 

4. Congregația pentru Cler reflectează, de asemenea, asupra persoanelor consacrate și a laicilor din comunitățile parohiale: despre primii, este amintit nu doar faptul de „a face”, cât și cel de „a fi martorii unei urmări radicale a lui Cristos”, în timp ce despre laici, participarea la acțiunea de evanghelizare a Bisericii este accentuată și se cere un „angajament generos” al acestora pentru o mărturie a vieții în conformitate cu Evanghelia și în slujba comunității parohiale.

 

5. Instrucțiunea reflectează, de asemenea, asupra organismelor parohiale de participare eclezială, inclusiv Consiliul pentru Afaceri Economice, necesare creșterii unei „culturi a coresponsabilității, a transparenței administrative și a venirii în ajutorul nevoilor Bisericii”. Consiliul pastoral parohial este de asemenea consultativ, a cărui instituire este „recomandată cu căldură”. Departe de a fi un simplu organism birocratic, acest Consiliu trebuie să genereze o spiritualitate de comuniune, subliniind centralitatea poporului lui Dumnezeu ca subiect activ al evanghelizării. Funcția sa principală este cercetarea și studiul propunerilor practice pentru inițiativele pastorale și caritative ale parohiei, în armonie cu calea diecezei. Pentru a deveni operaționale, aceste propuneri trebuie să fie acceptate de paroh.

 

6. Oferta pentru liturghie „trebuie să fie un act liber din partea ofertantului, lăsat la conștiința sa și la simțul său de responsabilitate eclezială, nu un preț de plătit sau o taxă care trebuie solicitată, ca și cum ar fi un soi de impozit pe sacramente”. Printre indicațiile practice ale documentului, există, într-adevăr, atenția preferențială față de săraci și exigența de a nu se „târgui” pentru viața sacramentală, dând impresia „că celebrarea sacramentelor – în special sfânta Euharistie – și alte acțiuni de cult ar putea fi supuse tarifelor”. „Prin oferta pentru sfânta Liturghie, credincioșii contribuie la binele Bisericii și participă la grija ei pentru susținerea slujitorilor și operelor sale”. De aici și importanța conștientizării credincioșilor, „astfel încât aceștia să contribuie benevol la nevoile parohiei”. La rândul lor, preoții trebuie să fie exemple de virtute în utilizarea banilor, „atât printr-un stil de viață sobru, fără excese personale, cât și printr-o gestiune transparentă a bunurilor parohiale”.

 

C. L.