În a doua zi a Sfântului Triduum Pascal, Biserica se reculege în tăcere în faţa patimii Domnului, adorând în rugăciune lemnul crucii pe care a atârnat mântuirea lumii. Este singura zi din anul liturgic când nu se celebrează Jertfa sfântă a liturghiei, locul acesteia fiind luat de celebrarea Patimii Domnului, în amintirea agoniei, suferinţelor, răstignirii şi morţii lui pe cruce.
Celebrarea Patimii Mântuitorului în Catedrala „Providenţa Divină” din Chişinău a fost precedată, începând cu ora 17.00, de meditarea celor 14 staţiuni ale Căii crucii, condusă de Preasfinţitul Anton Coşa. Textul meditaţiilor, citit de preoţii parohiei, de diacon şi de surorile care activează în parohie şi în episcopie, a fost luat din sfântul Ioan Paul al II-lea.
La ora 18.00, într-o tăcere ca de mormânt, a început celebrarea Patimii. Păstorul diecezei, însoţit de preoţii Parohiei „Providenţa Divină” şi de pr. diacon Edgar Vulpe, s-au prosternat în faţa altarului dezgolit – semn al lui Cristos mort. După proclamarea lecturilor sfinte din Profet şi Apostol, a fost citită Patima Domnului nostru Isus Cristos după sfântul Ioan. Predica a fost rostită de Pr. Pr. Mihai Balan, ideea de bază fiind că acelaşi Isus, care a predicat şi a făcut minuni, astăzi este răstignit şi moare pe cruce pentru mântuirea noastră. Centrul întregii celebrări l-a reprezentat adorarea sfintei cruci, adusă în procesiune şi dezvelită de PS Anton Coşa cu cuvintele Iată lemnul crucii pe care a atârnat mântuirea lumii. Primul care a adorat crucea a fost însuşi păstorul diecezei, desculţ şi dezbrăcat de veşmintele sacre, după care acelaşi lucru l-au făcut şi preoţii şi credincioşii, prezenţi în număr mare la celebrare. După adorare, a urmat împărtăşirea credincioşilor cu trupul lui Cristos, iar la final, sfântul Sacrament a fost purtat în procesiune şi depus într-un tabernacol mobil, situat lângă mormântul Domnului din Capela „Maica Bunului Sfat”.
În tăcere şi reculegere, preoţii şi credincioşii s-au perindat prin faţa mormântului, aşteptând de acum marea bucurie a învierii lui Isus.
Pr. Petru Ciobanu