În această zi, Biserica ne cheamă să medităm la textul din Cartea profetului Isaia, un pasaj din Scrisoarea către Evrei și în Evanghelie la relatarea Patimii după Ioan. Urmează apoi o rugăciune extrem de solemnă pentru toți credincioșii, adorația crucii și posibilitatea de a primi Euharistia.

 

Textul din Cartea profetului Isaia este, cu siguranță, cel mai dramatic, cel mai profund și cel mai potrivit text despre moartea lui Cristos: „Nu avea formă şi nici frumuseţe ca să o privim...Dispreţuit şi refuzat de oameni, om al durerii... Iar el a purtat suferinţele noastre şi durerile noastre le-a luat asupra lui”. Pasajul din Scrisoarea către Evrei este, de asemenea, foarte important: „În zilele vieţii sale pământeşti, el a oferit, cu strigăte puternice şi cu lacrimi, rugăciuni şi cereri către acela care avea puterea să-l salveze de la moarte şi a fost ascultat datorită evlaviei lui”.

 

Cristos este autorul mântuirii veșnice, pentru că a ascultat de Tatăl său. El s-a dat pe sine însuși la moarte pentru ca noi să fim desăvârșiți. Narațiunea Patimii după Ioan are un fir comun: proclamarea regalității lui Isus, Mesia și Fiul lui Dumnezeu. Titlul de „regele iudeilor” spus de Pilat, un reprezentant al păgânilor, sau inscripția de deasupra Crucii, „Isus Nazarineanul, regele iudeilor”, sunt ilustrative în acest sens.

 

După comemorarea pătimirii lui Cristos, Biserica se adună într-o rugăciune solemnă pentru toate categoriile de oameni. Este o afirmare a universalismului mântuirii aduse de Cristos.

 

Într-adevăr, prin această rugăciune universală, suntem introduși în adorația, în procesiune, a crucii pe care a murit Cristos. Crucea este marea protagonistă a Vinerei Sfinte: a devenit sfântă datorită sfințeniei celui care a purtat-o. Crucea, astăzi și întotdeauna, trebuie să trezească în noi sentimente de ură față de păcat și de iubire față de Răscumpărător.

C. L.