Un vechi imn oriental aduce laudă preasfintei Fecioare Maria și-i preamărește nașterea cu aceste cuvinte:

Nașterea ta,
de Dumnezeu Născătoare Fecioară,
bucurie a vestit la toată lumea;
că din tine a răsărit Soarele dreptății,
Cristos Dumnezeul nostru!
Și dezlegând blestemul,
a dat binecuvântare,
și stricând moartea,
ne-a dăruit nouă viața veșnică.

De ce este importantă pentru fiecare dintre noi nașterea Mariei? Răspunsul îl voi da pornind de la trei comparații referitoare la Maria pe care le fac sfinții părinți ai Bisericii. Prima este comparația Mariei cu porumbelul eliberat de Noe: asemenea acestui porumbel, care a vestit sfârșitul potopului (cf. Gen 8,11), la fel nașterea sfintei Fecioare Maria – porumbița aleasă de Tatăl și adumbrită de Duhul Sfânt – a vestit lumii începutul sfârșitului potopului păcatului și al morții, pentru că nașterea ei anunța o naștere și mai sublimă, pe cea a Mântuitorului Cristos. A doua comparație este între scara din visul patriarhului Iacob (cf. Gen 28,12) și Maica lui Dumnezeu, pentru că Maria este scara pe care Dumnezeu a coborât în lume și s-a făcut unul dintre noi. A treia este comparația Mariei cu rugul care ardea fără să mistuie și în care Moise a auzit glasul Domnului (cf. Ex 3,2.4), căci prin Maria – Fecioara nemistuită de păcat – Dumnezeu a început să vorbească lumii în Fiul său Isus Cristos (Evr 1,1).

Ce ar putea să însemne pentru noi nașterea preasfintei Fecioare? Să pornim de la cele trei comparații pe care le-am menționat mai sus. Mai întâi porumbelul care vestește sfârșitul potopului. Să nu uităm că, prin Botez, fiecare am devenit, pe lângă preoți și regi, și profeți, adică mesageri ai Domnului, chemați, prin cuvânt și viața noastră, „să vestim faptele mărețe ale celui care ne-a chemat din întuneric la minunata sa lumină” (1Pt 2,9). Apoi, asemenea Mariei, prin nașterea noastră din apă și Duh Sfânt (cf. In 3,5), am devenit scara pe care Dumnezeu coboară în lume, adevăr care ar trebui să se vadă în „coborârea” sau „aplecarea” noastră spre cei săraci, marginalizați, uitați, abandonați, solitari, cum nu odată ne îndeamnă și Papa Francisc. Să ținem minte că Maria este „plină de har” (Lc 1,28) tocmai pentru că s-a aplecat spre oameni, spunând al ei fiat nu pentru ea, ci pentru noi. În același sens, noi trebuie să fim rugul aprins de focul Duhului Sfânt și neatins de păcat prin care Dumnezeu – „Cel Care Este” (Ex 3,14) – vorbește lumii de azi. Sfântul Francisc de Assisi le spunea fraților săi: „Predicați, predicați, predicați, și, când este nevoie, folosiți și cuvinte”. Revin aici iarăși la importanța conformării vieții noastre cu credința pe care o mărturisim. Amin.