Cu binecuvântarea episcopului de Chișinău, Preasfințitul Anton Coșa, în perioada 5-12 februarie, s-a aflat în vizită în dieceza noastră Fratele James din comunitatea din Taizè (Franța), coordonator al grupurilor acestei comunități din România și Republica Moldova. Venirea lui în această parte a bătrânului continent european se datorează invitației adresate lui de către Victoria și Veaceslav Grabovschi, doi tineri din Parohia „Providența Divină” din Chișinău, simpatizanți ai acestei comunități, care l-au și însoțit pe acest oaspete în vizitele lui prin parohiile din dieceză.

Vizita sa în Dieceza de Chișinău a cuprins mai multe întâlniri cu tinerii acestei Biserici locale, precum și momente de rugăciune în stil Taizè. Astfel, sâmbătă, 6 februarie, începând cu ora 16.00, în sala mare a casei parohiale din Chișinău, Fr. James s-a întâlnit cu tinerii Parohiei „Providența Divină”, cărora le-a vorbit despre Comunitatea din Taizè, despre activitățile zilnice pe care le au, despre întâlnirile cu torentele de tineri care vin acolo pentru a găsi o oază de liniște și pace în care să-l contemple pe Dumnezeu. Viața și atracția pe care această comunitate o exercită asupra tinerilor a fost exemplificată printr-un filmuleț, în care istoricul comunității s-a împletit cu mărturiile tinerilor pelerini la Taizè din diferite colțuri ale lumii. Duminică, 7 februarie, începând cu ora 17.00, în Catedrala „Providența Divină” din Chișinău a fost organizată o oră de rugăciune în stil Taizè, la care au participat credincioși veniți din toate parohiile capitalei.

În seara aceleeași zile de duminică, Fr. James a plecat spre Tiraspol, unde s-a întâlnit cu comunitatea și a participat la adorația preasfântului Sacrament, după care a stat împreună cu tinerii la o agapă frățească. Luni, 8 februarie, a vizitat comunitățile din Bender, Rașcov și Râbnița, seara poposind și înnoptând la mănăstirea Noul Neamț din satul Chițcani.

Marți, 9 februarie, a vizitat Fundația „Concordia” și Asociația pentru copii „Via”, iar miercuri a vizitat mai multe comunități ortodoxe din jurul orașului Chișinău.

Aflat în Moldova, Fr. James a binevoit să ne acorde un interviu.

Frate James, vă spunem bun venit în țara noastră, în dieceza noastră. Am dori pentru început să ne spuneți ce reprezintă comunitatea din Taizè.

Comunitatea din Taizè este o comunitate mică, formată din aproximativ 90 de frați, aflată în localitatea Taizè din Franța. Este o comunitate ecumenică, frații provenind din aproximativ 25 de țări și din diferite tradiții creștine, catolici și protestanți din diverse comunități ecleziale, care trăiesc împreună. Comunitatea a luat ființă în anul 1940, fiind fondată de fratele Roger, un bărbat din Elveția, venit în Franța în timpul celui de-Al Doilea Război Mondial cu dorința să înființeze ceva ce ar putea fi un semn al păcii, acea pace pe care Dumnezeu a venit să ne-o ofere. Ideea lui eră că pacea va exista dacă creștinii vor fi reconciliați, întrucât Europa era iarăși sfâșiată între creștinii care nu aveau nimic de-a face cu evanghelia și ceilalți. Apoi, el a simțit că viața comunitară poate fi trăită într-o viață de tip monahal, că viața este mai frumoasă când este trăită împreună cu ceilalți și nu în mici grupuri sau enclave, închiși în propriile obiceiuri, când este trăită în tradiția lui Dumnezeu și nu în tradițiile noastre proprii.

După război a fost posibil ca să vină la Taizè și frați din alte țări, mai întâi din Elveția, apoi și din altele. Dorința sa era să realizeze o comuniune între protestanți și catolici, de aceea a luat contact cu cardinalul de Lyon, care l-a primit foarte bine și l-a prezentat Papei Ioan al XXIII-lea, cu care a devenit prieten și cu care se înțelegea foarte bine. Fratele Roger îl respecta foarte mult pe Sfântul Părinte, și respectul era reciproc, papa iubindu-l mult pe acest om care dorea să facă multe pentru Biserică, pentru reconcilierea creștinilor și, dincolo de aceasta, dorea ca lumina lui Cristos să ajungă la toate popoarele. Această relație a continuat și după Ioan al XXIII-lea, cu Paul al VI-lea, iar după Conciliul al II-lea din Vatican, la sfârșitul anilor ’60, a fost posibil ca în comunitate să intre și primii frați catolici. Aceleași relații plini de iubire s-au păstrat și sub papii următori, drept dovadă fiind vizita din 1986 la Taizè a Papei Ioan Paul al II-lea, care, la fel, a fost un bun prieten al fratelui Roger. La împlinirea în anul 2015 a 75 de ani de la înființarea comunității noastre, Fr. Alois, care este superiorul comunității, a fost primit în audiență de Papa Francisc, care a felicitat și a mulțumit întregii comunități pentru angajamentul loc ecumenic.

Comunitatea nu are un statut, fiecare frate rămânând membru al Bisericii sale, însă se deschide credinței fiecărei Biserici. Trăind în credința Bisericii Catolice, nu o face pentru a se distanța de credința propriei comunități, ci pentru a o susține pe cea a tuturor Bisericilor. Pentru moment încă nu avem frați ortodocși, fapt care sperăm că se va realiza pe viitor; trebuie să-l lăsăm pe Domnul să ne pregătească.

Acum două săptămâni am celebrat Săptămâna de Rugăciune pentru Unitatea Creștinilor, iar la 12 februarie, Papa Francisc se va întâlni la Havana, în Cuba, cu Patriarhul Chiril al Moscovei. Cum trăiește comunitatea de la Taizè spiritul ecumenismului?

Spiritul ecumenismului fratele Roger l-a trăit chiar din primele zile, mai târziu având chiar și frați care s-au angajat în dialogul ecumenic la nivel teologic și care au activat în Comisia Foi et Constitution (Credință și Constituție) de la Geneva. Dar toate acestea i se păreau ceva sec, de aceea a avut intuiția că ecumenismul înseamnă a trăi împreună, a se pune în fața lui Dumnezeu și a merge împreună pe urmele lui Cristos. Dialogul nu constă atât în cuvinte, întrucât se folosesc limbaje diferite și, de aceea, el nu folosea niciodată acel limbaj obișnuit bisericesc, ci unul mult mai profund, acela al cuvintelor puse în practică: a merge după Cristos pentru a se apropia de Cristos, căci el este cel care ne unește.

Un lucru important în această trăire a ecumenismului este pelerinajul tinerilor la Taizè, așa numitul „Pelerinaj al încrederii”, sau întâlnirile din diferite orașe sau sanctuare din lume. Aceștia sunt tinerii pelerini care merg împreună urmându-l pe Cristos, pentru că tinerii sunt mai sensibili, nu sunt încă obișnuiți cu diferențele, cum sunt cei mai în vârstă, și se adaptează mai ușor schimbărilor.

La Taizè există un ecumenism trăit, un ecumenism al rugăciunii, un „ecumenism al sfințeniei” cum spunea cardinalul Kurt Koch, care merge alături de ecumenismul discuțiilor teologice.

Vorbind la aceeași temă a ecumenismului, care sunt relațiile comunității din Taizè cu ortodocșii?

Nu se poate spune că avem relații strânse cu Biserica Ortodoxă, mai ales că unele din ele nu de mult timp au ieșit la libertate și nu au auzit niciodată de comunitatea noastră. Cu toate acestea, avem contacte, avem întâlniri, există mulți tineri ortodocși din Rusia, Belorusia, România, Ucraina și din alte țări care vin la Taizè. De asemenea, unii dintre frați vizitează țări majoritar ortodoxe, cum sunt eu, participând chiar la unele sărbători. Chiar zilele trecute, fiind aici în Moldova am fost în vizită în câteva sate ortodoxe de lângă Chișinău, am fost și chiar am dormit o noapte la mănăstirea de la Chițcani și unde am fost bine primit. Cum am mai spus, încă nu avem în comunitate frați din Biserica Ortodoxă, dar relațiile din ce în ce mai intense cu lumea ortodoxă sunt ca o rază de speranță că vor fi.

Din câte am aflat, nu este pentru prima oară când veniți în Moldova. Cum vă simțiți aici? Cu sentimente trăiți aceste zile?

Este o mare bucurie să vin în Moldova, să redescopăr această țară, viața Bisericii de aici, viața oamenilor și a comunităților catolice din dieceza Dumneavoastră. Este o mare bucurie de a fi împreună. Este adevărat că sunt mici comunitățile, însă entuziasmul cu care m-au primit, devoțiunea cu care se roagă, dar și faptul că vin la biserică, unde stau o oră sau două pentru sfânta Liturghie sau pentru a se reculege în rugăciune, m-au impresionat mult. Însă se observă că sunt mulți bătrâni și nu prea mulți tineri, căci aceștia pleacă, de unde și o neliniște pentru viitorul acestei Biserici. Însă fratele Roger spunea că frica nu trebuie niciodată să pătrundă în viața comunităților noastre, ci trebuie întotdeauna să se aibă încredere în Dumnezeu, căci el este cel care ne conduce și ne luminează.

Știm că pe parcursul vizitei Dumneavoastră în Moldova v-ați întâlnit cu unele grupuri de tineri. Care ar fi mesajul pe care ați dori să-l transmiteți celor pe care sfântul Ioan Paul al II-lea i-a numit „speranța Bisericii”?

Mi-e greu să le spune ceva tinerilor moldoveni, pentru că am simțit că am primit mult mai mult eu aici decât am eu de oferit, dar, dacă am un mesaj, este acela că, chiar dacă credința voastră este mică, ea se vede, și acest fapt contează cel mai mult. Important este să nu vă descurajați. Primii creștini au fost un mic grup pierdut într-o lume care nu a fost prea primitoare, însă totuși au strălucit cu acea lumină care vine de la Dumnezeu. Misiunea voastră este una frumoasă, aceea de a avea curaj.

Vă mulțumim din inimă pentru vizita cu care ne-ați onorat și pentru disponibilitatea de a răspunde la aceste întrebări. Dumnezeu să vă călăuzească, pe Dumneavoastră și întreaga comunitate din Taizè în misiunea pe care o aveți de îndeplinit spre gloria lui și spre binele omenirii.

Pr. Petru Ciobanu