Ziua de 6 iunie 2015 va rămâne pentru copiii Diecezei de Chișinău o zi a amintirilor frumoase, dar nu numai a copiilor, ci și a păstorului diecezei, PS Anton Coșa, a preoților și persoanelor consacrate care au participat, alături de micii credincioși din comunitățile lor sau din organizațiile caritative prezente pe teritoriul parohiilor lor, la Ziua Diecezană a Copilului, organizată în Parohia „Sfânta Fecioară Maria, Regina Rozariului” din satul Stârcea. O zi (și nu ar trebui să ne limităm numai la ea) desfășurată sub semnul prieteniei cu Isus.

Ar fi fost frumos pentru fiecare dintre noi să-l vedem pe Mântuitorul înconjurat de copii, cărora le spune că împărăția cerurilor este a unora ca ei. Dar ar trebui să ne întoarcem cu 2000 de ani în urmă. Însă fiecare dintre ei sâmbătă, 6 iunie, a putut fu martorul unei scene asemănătoare, chiar dacă, fizic, Isus nu mai este printre noi. În jur de 250 de copii adunați din toate parohiile Diecezei de Chișinău au venit la Stârcea pentru a-i spune Răscumpărătorului: „Isus, vreau să fiu prietenul tău!”

Mijloace de transport mai mici sau mai mari, dar pline cu copii, însoțiți de preoți sau persoane consacrate, ca într-un torent purtător de bucurie, s-au îndreptat spre localitatea nordică. Pentru mine, ca preot, a fost o trăire unică, experimentând o dată în plus adevărul unei zicale poloneze rostite odată de sfântul Ioan Paul al II-lea: „Z kim przystajesz, takim się stajesz” – „Cu cine stai, ca acela devii”. M-am simțit copil și astfel aș dori să rămân.

Ajunși la Stârcea, fiecare copil s-a înregistrat, primind câte o eșarfă de diferite culori, ca semn al apartenenței sale la un grup, condus de câte doi-trei animatori, care au fost responsabili cu faptul de a nu-i lăsa pe copii să se plictisească (lucru nu întotdeauna ușor, având în vedere energia debordantă ce caracterizează copilăria). Chiar și o căzătură de pe tobogan, chiar și o zgârietură, chiar și o lacrimă de durere nu au putut să umbrească bucuria și buna dispoziție a tuturor celor prezenți, îngrijiți, când era nevoie, de câte un medic sau asistent medical. Nu am avut nicio reținere în „a coborî” în mijlocul copiilor, a alerga cu ei sau a mă juca, pentru că simțeam că trebuie „să miros” – după expresia Papei Francisc – a copil. Și nu am fost singurul dintre preoți sau persoanele consacrate care am făcut acest lucru.

La ora 12.00 a început sfânta Liturghie, prezidată de PS Anton Coșa, care i-a îndemnat pe copii să devină și să rămână prietenii lui Isus, iar la predică a invitat un preot și două surori să le povestească celor mici cum au devenit prietenii lui Isus, fiind vorba de istorii cu adevărat edificatoare, pline de căutări, dar încununate mereu cu găsirea Celui Căutat.

Întăriți fiind deja cu „pâinea îngerilor” sau cu semnul crucii pe fruntea celor care nu-l pot primi (încă) pe Isus din Euharistie, la ora 13.00 a venit rândul trupului să fie întărit cu hrana materială, oferită de organizatori. Programul a continuat după prânz cu jocuri pe grupuri și câteva momente artistice prezentate de unele parohii. Și pentru a „lupta” cumva împotriva unui soare generos, fiecare copil a fost bucurat la sfârșit cu câte o înghețată. Iar pentru a satisface curiozitatea tuturor, păstorul diecezei a anunțat unde va fi organizată următoarea Zi Diecezană a Copilului, alegerea căzând asupra Parohiei „Sfântul Anton de Padova” din Crețoaia.

Se părea că pentru unii exista dorința ca această zi să nu se mai sfârșească, dar… orice început are și un sfârșit. După ora 16.00, fiecare grup parohial s-a îndreptat spre propriile mijloace de transport, care urma să-i ducă pe la casele lor, dar păstrând în inimă câte ceva din bucuria acestei zile, dar mai ales păstrând bucuria prieteniei cu Isus.

În drum spre Chișinău, i-am întrebat pe copiii cu care am mers la Stârcea dacă sunt mulțumiți de ceea ce au trăit în acea zi. Răspunsurile au fost unanime: „Da”. Este și răspunsul meu. Și-i mulțumesc lui Dumnezeu pentru această zi. Îi mulțumesc, în numele tuturor copiilor, și Pr. Mihai Balan și celor care i-au fost alături, pentru minunea de ne fi simțit cu adevărat copii.

Pr. Petru Ciobanu