Sfântul Părinte le scrie tinerilor cu ocazia viitoarei ediții a Zilei Mondiale a Tineretului, îndemnându-i să meargă în speranță și să trăiască Anul Jubiliar nu ca turiști, ci ca pelerini.

 

„Trăim vremuri marcate de situații dramatice, care generează disperare și ne împiedică să privim spre viitor cu un spirit senin: tragedia războiului, nedreptatea socială, inegalitatea, foametea, exploatarea ființei umane și a creației”.

 

Iată ce a scris Papa Francisc în mesajul său pentru Ziua Mondială a Tineretului, care anul acesta va fi celebrată la nivel diecezan la 24 noiembrie și pe care Dieceza de Chișinău a celebrat-o deja în luna iunie.

 

Tema este: „Cei care speră în Domnul merg fără să obosească”. În mesajul său, Papa se oprește asupra a două aspecte ale pelerinajului, în ajunul Anului Jubiliar: mersul și oboseala.

 

 „Să priviți viața de la balcon nu este suficient pentru voi, tinerii”, reiterează Papa, oprindu-se asupra vieții ca pelerinaj spre Dumnezeu. „Obiectivele, realizările și succesele de-a lungul drumului, dacă rămân doar materiale, după un prim moment de satisfacție ne lasă totuși flămânzi, cu dorința unui sens mai profund”.

 

Papa vorbește despre „oboseală... de plictiseală, acea stare de apatie și nemulțumire a celor care nu pornesc la drum, nu decid, nu aleg, nu riscă niciodată și preferă să rămână în propria zonă de confort, închiși în ei înșiși, văzând și judecând lumea din spatele unui ecran, fără să se murdărească vreodată pe mâini cu problemele, cu ceilalți, cu viața”. 

 

Apelul Papei Francisc este clar: „Prefer oboseala celor care sunt pe drum decât plictiseala celor care rămân staționari și fără dorința de a merge!” Soluția pentru oboseală „nu este să stăm pe loc să ne odihnim. Este mai degrabă să pornim la drum și să devenim pelerini ai speranței: să mergem în speranță!”

 

„Porniți la drum nu ca simpli turiști, ci ca pelerini”, este îndemnul final pentru Anul Jubiliar. Potrivit Papei, există trei atitudinile fundamentale, pentru a-l trăi: „recunoștința, pentru ca inima să fie deschisă spre laudă pentru darurile primite, în primul rând darul vieții; căutarea, pentru ca drumul să exprime dorința constantă de a-l căuta pe Domnul și de a potoli setea inimii; și, în sfârșit, pocăința, care ne ajută să privim în interiorul nostru, să recunoaștem drumurile și alegerile greșite pe care le facem uneori și, astfel, să ne putem converti la Domnul și la lumina Evangheliei sale”.

C. L.