Solemnitatea „Trupului și Sângelui Domnului” este o altă sărbătoare liturgică ce se celebrează după încheierea perioadei pascale. Și în acest an, episcopul Anton Coșa a prezidat sfânta Liturghie, iar la final tradiționala procesiune euharistică.

 

La începutul liturghiei, PS Anton Coșa li s-a adresat credincioșilor, explicând semnificația acestei sărbători, care exaltă în mod deosebit prezența lui Isus Euharistic în comunitate: „Duminica trecută, sărbătorind Preasfânta Treime, am auzit cum Isus le-a promis discipolilor săi: „Eu sunt cu voi în toate zilele, până la sfârșitul lumii!” (Mt 28,20), iar sărbătoarea de astăzi, cea a Trupului și Sângelui Domnului nostru Isus Cristos, ne arată că el își ține promisiunea, că el chiar este cu noi în preasfântul Sacrament al altarului, în acea ostie cu care ne hrănim și pe care o adorăm, în acea pâine din care, împărtășindu-ne, așa cum spune sfântul Paul, formăm un singur trup (cf. 1Cor 10,17)”.

 

În cadrul Predicii sale, pentru o înțelegere mai bună a semnificației acestei sărbători, episcopul i-a îndemnat pe ascultători să mediteze asupra unei întrebări: „ce las în urma mea pentru ca cei de după mine să-și amintească de mine?” Isus a lăsat ceva important pentru omenire și pentru răscumpărarea acesteia, iar episcopul a continuat: „Isus nu ne-a lăsat ca moștenire aur, bani, opere de artă sau alte lucruri materiale. La Cina de Taină el le spune discipolilor săi: „Faceți aceasta în amintirea mea” (cf. 1Cor 11,25), îndemnându-i: „Luați și mâncați, luați și beți” (cf. Mt 26,26-27), căci „acesta este trupul meu” și „acesta este sângele meu” (cf. Mc 14,22.24). Trupul și sângele lui: iată moștenirea pe care Isus o lasă apostolilor, o lasă Bisericii, ne-o lasă fiecăruia dintre noi. Și este o moștenire mult mai de preț decât orice bogăție”.

 

Acest dar sau această moștenire, așa cum este definit de PS Anton Coșa, solicită responsabilitatea fiecărui credincios. Prin urmare, apare întrebarea dacă suntem noi onștienți de responsabilitatea primită. Îndemnul episcopului este clar: „Așadar, primind această moștenire, noi intrăm în alianța pe care Dumnezeu a încheiat-o cu omenirea și care trebuie respectată de ambele părți. Știm că Dumnezeu a fost mereu fidel acestei alianțe. Dar omul? Evreii i-au spus lui Moise: „Tot ceea ce a spus Domnul, vom face și vom asculta” (Ex 24,7). Au spus, dar nu s-au ținut întotdeauna de cuvânt. Dar noi suntem întotdeauna fideli acelor promisiuni pe care i le facem lui Dumnezeu, fie că e vorba de făgăduințele de la botez, fie că e vorba de promisiunea de la spovadă că nu vom mai păcătui sau de orice altă promisiune pe care i-o facem lui Dumnezeu? Pentru a putea răspunde mereu cu „da” la această întrebare, să ne facem un program de viață din cuvintele Psalmului: „Voi împlini voturile făcute Domnului” (Ps 114-115[116],17)”.

 

„Nu putem avea parte de această viață dacă nu ne hrănim cu trupul și sângele lui Cristos, așa cum ne asigură el însuși atunci când spune: „Cine mănâncă trupul meu și bea sângele meu are viața veșnică” (In 6,54)”.

 

Episcopul a continuat: „Pentru a-l primi pe Isus în Euharistie și a ne bucura de roadele Împărtășaniei trebuie să ne pregătim și noi cum se cuvine… să facem curățenie în propria noastră viață și să o curățăm de tot ce e nevrednic; să ne spălăm sufletul murdărit de păcate și să ne parfumăm cu cele mai alese virtuți, mai ales cu iubire; în sfârșit să îmbrăcăm haina credinței, a bucuriei, a bunătății”.

 

După sfânta Liturghie a urmat adorația euharistică în biserică și apoi procesiunea solemnă în curtea bisericii, într-un parcurs însoțit de credincioși, care au trăit cu credință și devoțiune acest timp de har.

 

Binecuvântarea finală a fost punctul culminant al acestei celebrări, care a adus multă bucurie și pace în inimile credincioșilor.

C. L.

Galerie foto