Cu prilejul solemnității Înălțării Domnului Isus, PS Anton Coșa a prezidat sfânta Liturghie în Catedrala „Providența Divină”, exprimându-și bucuria de a sărbători împreună cu credincioșii și amintind-le că „De aceea, mai mult decât o zi a tristeții, Înălțarea Domnului este o zi a bucuriei, și la aceasta ne îndeamnă și Psalmul de azi. În spiritul sărbătorii, sunt bucuros să mă aflu în această zi solemnă în mijlocul vostru pentru ca împreună să-i cântăm lui Dumnezeu laude și să-i mulțumim pentru toată iubirea pe care ne-a arătat-o prin învierea și înălțarea Fiului său”.

 

Celebrarea Înălțării Domnului încheie perioada pascală și ne pregătește pentru cealaltă mare solemnitate, a Rusaliilor, care va fi celebrată în duminica următoare, când episcopul va celebra din nou în catedrală, administrând și Sacramentul Mirului.

 

În timpul Predicii sale, PS Anton a amintit că Isus, în pofida Înălțării sale la cer și a întoarcerii la Tatăl, a lăsat mai multe urme ale trecerii sale: „Prima și cea mai importantă urmă lăsată de Isus în lume este chiar vestea cea bună pe care, așa cum am auzit în Evanghelie, Isus le-o încredințează apostolilor pentru a o predica la toată făptura (cf. Mc 16,15). Asta înseamnă că nu trebuie să stăm privind la cer (cf. Fap 1,11), ci, asemenea ucenicilor, să fim martori „până la marginile pământului” (Fap 1,8), adică să vorbim lumii despre Isus”.

 

„O altă urmă, la fel de importantă, lăsată de Cristos în lume pentru mântuirea noastră sunt sfintele sacramente, mai ales Botezul și Euharistia, ambele atât de necesare pentru mântuirea noastră. În sfârșit, urmele lui Isus le găsim și în noi înșine, pentru că și noi suntem purtători chipului său. Pentru ca să păstrăm în noi aceste urme și acest chip ale lui Isus, amenințate de păcat, de ispită, de rău, ne vine în ajutor sfântul Paul care, în Lectura a doua, ne îndeamnă „să umblăm în mod vrednic de chemarea pe care am primit-o” (cf. Ef 4,1)”.

 

Episcopul a îndemnat comunitatea să înceapă fiecare zi pornind de la ceea ce a lăsat Isus în lume, de la prezența sa, de la acele urme care nu pot fi văzute decât printr-o credință profundă. 

C. L.

Galerie foto