Cu prilejul sărbătorii „Sfintei Fecioare Maria, Regina Rozariului”, Parohia Stârcea și-a celebrat hramul, sfânta Liturghie fiind prezidată de PS Anton Coșa, cu participarea credincioșilor, persoanelor consacrate și a preoților.

 

Părintele Stanislav Obreja l-a întâmpinat pe episcop și pe invitați, pentru a trăi împreună o liturghie de sărbătoare și bucurie, și pentru a fi cu toții uniți într-o celebrare la picioarele Fecioarei Sfântului Rozariu, protectoarea parohiei.

 

La începutul celebrării, episcopul și-a exprimat bucuria de a fi prezent la sărbătoare: „Și pentru mama noastră cerească, preacurata Fecioara Maria, Regina Rozariului, astăzi este o zi de mare bucurie, pentru că ne vede adunați în această biserică, la picioarele ei, ca pe niște copii dragi. Dar noi nu am venit numai ca să-i facem o bucurie de moment, ci vrem să o cinstim cu toată credința celebrând hramul comunității din Stârcea, mulțumindu-i pentru toate darurile pe care le-am dobândit de la bunul Dumnezeu prin mijlocirea ei și, evident, pentru a o ruga să ne fie alături și pe mai departe cu rugăciunea ei, cu ajutorul ei, cu mângâierea și exemplul ei”.

 

În cadrul Predicii, PS Anton a reamintit cât de important este să ne rugăm Fecioarei Maria, pentru că ea ne conduce la Isus. În același timp, episcopul a reamintit de unele sanctuare din istoria Bisericii, care sunt locuri privilegiate pentru a o întâlni pe mama lui Cristos și a recita Sfântul Rozariu, „rugăciune atât de dragă sfintei Fecioare, așa cum ea însăși a afirmat și la Lourdes și la Fatima”.

 

„Cei care au invocat ajutorul Mariei prin această rugăciune nu au rămas niciodată dezamăgiți. Să ne amintim că sărbătoarea Mariei, Regina Rozariului, a fost instituită de sfântul Papă Pius al V-lea ca amintire și mulțumire pentru victoria creștinilor asupra otomanilor în bătălia de la Lepanto din 1571; în anul 1683 creștinii, după ce iarăși au invocat ajutorul Mariei prin rugăciunea Rozariului, i-au bătut pe otomani sub zidurile Vienei. Iată doar două exemple care fac posibil ca fiecare dintre cele cinci mistere ale Rozariului zilnic să poată fi comparat cu cele cinci pietre cu care David s-a pornit la luptă împotriva lui uriașului Goliat”.

 

Concluzia predicii a fost un îndemn de a trăi cu Rozariul în mână și de a se folosi din plin de această rugăciune a Bisericii: „De aceea, vă îndemn și eu cum un preot l-a îndemnat pe un bătrân: purtați în buzunarul fiecărei haine câte un rozariu, pentru a vă aminti să vă rugați zilnic această rugăciune; pentru a simți că Maria este mereu alături de voi, gata oricând să vă ajute în toate necazurile prin care treceți; pentru a vă aminti să-i mulțumiți Mamei noastre cerești pentru toate harurile și binecuvântările pe care le obține de la Fiul ei; pentru a avea la voi cea mai puternică armă cu care să-l învingeți pe diavol; pentru ca, meditând misterele acestei rugăciuni, să-l cunoașteți și să-l iubiți tot mai mult pe Dumnezeu; pentru a-i aduce bucurie sfintei Fecioare Maria”.

 

„La final, vă propun câteva cuvinte frumoase adresate sfântului Rozariu de către fericitul Bartolo Longo, numit și „apostolul sfântului Rozariu”, fondatorul și unul dintre cei mai mari binefăcători ai sanctuarului „Sfânta Fecioară Maria a Rozariului” din Pompei: „O Rozariu binecuvântat al Mariei, lanț suav care ne legi de Dumnezeu, legătură de iubire care ne unești cu îngerii, turn de scăpare în atacurile infernului, liman sigur în naufragiu, noi nu te vom părăsi niciodată. Tu ne vei fi mângâiere în ceasul agoniei. Ție îți vom da ultimul sărut al vieții ce se stinge. Și ultima rostire a buzelor noastre va fi numele tău dulce, o Regină a Rozariului, o Maica noastră iubită, o scăpare a păcătoșilor, o supremă mângâietoare a celor mâhniți. Fii pretutindeni binecuvântată, acum și întotdeauna, pe pământ și în cer”. 

 

Cuvântul de încheiere și mulțumire al părintelui Stanislav a fost urmat de un moment de fraternitate și bucurie.

C. L.